TAPISERIA

covor persan 1

1. COVORUL FERMECAT

Indeletnicire foarte veche, tesutul la razboi isi demonstreaza inceputurile odata cu aparitia satelor lacustre, continuand cu vechiul Egipt si Grecia Antica. Tot din perioade indepartate (circa 3 000 i.Cr.) ne-au parvenit, datorita picturilor din necropola Beni-Hassan, modelele razboaielor de tesut ale antichitatii. Comparand tesaturile vechi descoperite cu cele de azi si privind asemanarea izbitoare a razboaielor de tesut din acea perioada cu cele contemporane, putem trage concluzia ca aceasta indeletnicire milenara nu si-a modificat tehnica si mijloacele de lucru decat in foarte mica masura. In timp, razboaiele de tesut au suferit putine modificari in constructie, iar textura tesaturilor a ramas aceeasi,

Dorinta omului de a-si infrumuseta locuinta si tot ceea ce il inconjoara a existat si va exista mereu. Una din posibilitatile de decorare, de ornamentare a interiorului locuintei, l-a reprezentat covorul. Aparitia sa pe podelele locuintelor si mai tarziu pe peretii acestora (tapiseria) a fost o etapa hotaratoare in dezvoltarea gustului pentru frumos si util a omului.

Tapiseria este o tesatura decorativa, specific europeana, dezvoltata la inceputul Evului Mediu, mai ales in franta. Termenul vine de la cuvantul francez  << tapis >>, care inseamna covor, piesa de stofa sau tesatura de lana, matase, cu care se acopera o masa sau podeaua camerei. In foarte multe tari, printre care si tara noastra, covorul si tapiseria s-au confundat multa vreme, ambele fiind destinate in egala masura podelei si peretelui.

Covoarele au rol functional si decorativ, primul fiind preponderent. Ele se expun pe plan orizontal, fiind supuse la un grad mare de uzura, motiv pentru care au o rezistenta in timp mica. Pot fi de doua feluri: innodate – de tip persan – si simple – de tip scoarta. Covoarele innodate sunt de provenienta orientala, Asia Centrala fiind zona geografica unde s-a nascut si a inflorit aceasta tehnica, continuand sa capete noi valente odata cu extinderea sa in Extremul Orient. Motivele dominante sunt liniare, geometrice, florale, figurative. Pot fi grupate dupa zonele geografice unde s-au dezvoltat: covoare caucaziene, covoare din Orientul Mijlociu, covoare persane, covoare chinezesti etc.

covor persan 2

Covoarele romanesti sunt de tip scoarta si se deosebesc intre ele prin caracterul ornamentatiei: geometrice, vegetale, cu motive figurative si simbolice. Distingem cateva tipuri de covoare, denumite dupa regiunea in care s-au tesut: oltenesti, cu motive vegetale, zoomorfe, antropomorfe si chenare; muntenesti, cu desene geometrice, in special romburi cu margini dintate, policrome; moldovenesti, cu forme alungite, tesatura deasa, motive variate; maramuresene, de dimensiuni mai mici, mai rustice, cu motive geometrice sau florale, in care este stilizata permanent imaginea bradului; banatene, cu motive geometrice si vegetale, forme oarecum ciudate, complicate si cu colorit incandescent si contrastant.

Folosite, asa cum aminteam, si la decorarea podelelor si la infrumusetarea peretilor, scoartele romanesti, chiar daca nu au putut fi denumite tapiserii, au fost elementul hotarator in crearea tapiseriei contemporane romanesti.Prin valoarea, somptuozitatea, scumpetea materialului, prin rolul pe care l-a jucat in viata sociala, tapiseria ocupa un loc privilegiat. In toate epocile ea a reflectat preocuparile si tendintele estetice ale societatii, cunoscand perioade de inflorire si de decadenta. In Europa, cele mai vechi tapiserii sunt de origine germana, datand din secolul al XII-lea. In secolele XV – XVI vor fi realizate si la Arras, Bruxelles, Lile, Valenciennes, in secolul al XVIII la celebrele ateliere de la Fontainbleau, Aubusson, Beuvais, Gobelins.

La inceput compozitia tapiseriilor este cu subiect religios, apoi subiectul devine laic, glorificand viata regilor (Ludovic al XIV) sau cu scene pastorale.

In secolul al XIX-lea apar ateliere si Anglia si Rusia. Totusi, odata cu secolul al XIX-lea tapiseria trece printr-o perioada de decadenta, generata de conceptia picturala a calitatii.

Secolul al XX-lea aduce din nou in actualitate arta tapiseriei. Aceasta capata o noua dezvoltare, devine opera comuna a artistilor si mestesugarilor fiind reinnoita prin tehnici noi, indraznete, culori si forme variate, toate acestea fiind atributul ideilor noi.

Datorita raspandirii ei, pe plan international s-au organizat multe expozitii, printre care cea mai importanta este bienala de tapiserie de la Lausanne.

covor taranesc 1

2. TEHNICA REALIZARII COVOARELOR

Covoarele si tapiseriile folosesc o tehnica veche: incrucisarea unor fire orizontale (batatura) alternativ, prin fata si spatele unor fire verticale, intinse (urzeala), si apoi indesirea prin bataia cu pieptenele sau furculita. Operatia se face fie pe un razboi orizontal, fie pe unul vertical. Urzeala serveste exclusiv ca armatura, fiind apoi total acoperita de batatura alcatuita din fire colorate, care formeaza decorul. Firele de batatura si urzeala pot fi de diferite grosimi si chiar de diferite feluri ( lana, matase, rafie etc.). Ca urmare, tesatura poate fi in anumite zone mai fina si in altele mai aspra, ceea ce creaza o deosebire de textura si vibratii expresive.

Pentru a realiza o tapiserie sau un covor sunt necesare urmatoarele materiale: un razboi de tesut sau gherghef, bumbac pentru urzeala, fire de batatura (lana, melana, sfoara, deseuri textile, rafie, matase etc.), o furculita si o linie gradata pentru impartirea in centimetri a suprafetei de urzit.

In prealabil trebuie executat un proiect (carton) al tapiseriei sau covorului pe care vreti sa-l teseti.

In mare, etapele lucrului la o tapiserie sunt:

A) PREGATIREA CARTONULUI SI A MATERIALELOR

Orice  tapiserie incepe propriu-zis prin realizarea unui proiect de mici dimensiuni. Aici stabiliti ideea tapiseriei si organizarea compozitionala a acesteia. Proiectul il realizati pe hartie de desen, folosind culori de apa (tempera sau acuarele) sau cu creioane colorate. Compozitia poate fi a unui covor (cu sau fara chenar, cu motive florale figurative sau geometrice, sau cu un motiv unic), dar mai poate fi si a unei tapiserii figurative, cu unul sau mai multe personaje. Odata proiectul terminat, stabiliti numarul de culori si nuante care formeaza coloritul compozitiei si aranjati materialul pe grupe de culori pentru a-l avea la indemana in timpul lucrului.

B) PREGATIREA GHERGHEFULUI SI URZITUL

Ghergheful este format din:

– doi stalpi de sustinere verticali, din lemn montati pe niste talpi;

– doua bare orizontale din lemn pe care se intinde urzeala;

– doua pene mici;

– doua pene mari

– doua bare circulare, egale cu distanta dintre cei doi stalpi de sustinere.

razboi de tesut 1

Montati piesele componente ale gherghefului. Urmeaza pregatirea pentru urzit. Bara orizontala de sus a gherghefului o impartiti cu un centimetru, de la centru spre capete, in distante egale.

Aceeasi impartire o faceti si pe bara circulara de jos. Operatia continua cu urzitul propriu-zis. Firele de urzeala vor fi intinse pe gherghef in functie de impartirea in centimetri facuta la inceput. Exemplu: pentru o tesatura cu batatura fina, numarul de fire de urzeala ce se vor intinde pe distanta unui centimetru va fi mai mare ( se poate ajunge la 10 fir pe centimetru), pentru o tesatura cu batatura mai groasa, numarul de fire pe centimetru va fi mai mic. De obicei tapiseriile se lucreaza cu fire de batatura de grosime mijlocie, iar urzitul se face cu doua fire pe centimetru. La capetele tapiseriei sau covorului, pentru a asigura marginilor laterale o rezistenta mai mare, veti urzi fire duble. Urzitul este o operatie de mare importanta. Pe un gherghef urzit incorect, nu veti putea obtine o lucrare cu o tesatura frumoasa.

C) ROSTUL, BAZA SI DRUGUL

Reprezinta trei operatii importante ale tesutului. Aceste operatii se fac inainte de tesutul tapiseriei.

– Rostul, sau alegerea rostului este operatia prin care firele de urzeala le despartiti cu ajutorul bazei circulare de sus, pentru a inlesni trecerea firului de batatura.

– Baza este capatul orizontal al tesaturii, capat ce se realizeaza tot din fire de urzeala. Baza are rol de sustinere a firelor de batatura, de obtinere a unei margini drepte la tapiserie si de mentinere a distantelor dintre firele de urzeala, conform impartirii de pe bara orizontala de sus a gherghefului. Baza o teseti la fel ca firul de batatura si o desfaceti in momentul terminarii tapiseriei.

– Drugul este impletitura care se face in jurul fiecarui fir de urzeala dupa terminarea bazei. In final, se prezinta ca un snur mai gros (drug) asezat deasupra bazei. Are rol de consolidare a tesaturii. Nu se deface dupa terminarea lucrului.

razboi de tesut 2

D) TESUTUL

Are ca mecanism de baza trecerea firului de batatura printre firele de urzeala in doua sensuri, la dus spre dreapta si la intors spre stanga. Spre dreapta, firul de batatura il introduceti printre firele de urzeala care se gasesc in spatele barei de rost; spre stanga, prin spatele firelor de urzeala din fata barei de rost. Pentru o asezare perfecta a tesaturii, firele de tesatura le presati (bateti) cu furculita, pana la obtinerea densitatii dorite.

Modelul desenat in proiect il mariti la dimensiunea lucrarii si-l asezati in spatele firelor de urzeala pe care  insemnati cu tus conturul desenului care va intereseaza. Incepeti apoi tesutul, operatie pe care am descris-o mai sus. La terminarea motivului decorativ propriu-zis (sau figurativ), deci la terminarea tapiseriei, veti mai executa un drug si o baza pentru sustinerea formei tapiseriei.

E)  FINISATUL

Prin finisat intelegem efectuarea operatiilor necesare dupa incheierea tesutului. Ele sunt:

– Taierea urzelei si scoaterea tapiseriei de pe gherghef. Firele de urzeala le taiati la distanta de 10-15 cm de baza de sus a tapiseriei. Cele de la baza de jos se vor desprinde singure, odata cu scoaterea bazei circulare de jos.

– Desfacerea bazelor si legarea cu noduri duble a firelor libere (doua cate doua). Exista si o alta metoda, care presupune pastrarea bazelor, prin care nu se vor obtine franjuri, deoarece bazele vor fi intoarse si prinse pe spatele tapiseriei cu ajutorul unor panglici de rejansa.

– Calcatul tapiseriei cu ajutorul unei carpe umede, operatie prin care tapiseria va capata o forma perfect intinsa.

Tapiseria moderna se aliniaza spontan revolutiei tehnice, parasind uneori modelele clasice, pasind intr-o infinitate a posibilitatilor de inventie, atat in confectionarea texturilor, cat si in materiale, care pot fi: sfoara, deseuri de carpa, deseuri de piele, ciorapi de nailon etc. Descoperirea materialului tine numai de imaginatia autorului.

covor taranesc 2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s